Într-un sat din nord-vestul judeţului Dâmboviţa, la 39 de kilometri de Târgovişte, în Subcarpaţii de Curbură, la poalele munţilor Leaota, într-o zonă superbă de deal s-a născut cel care acum este ultimul boier din Dâmboviţa, Grigore Iacobson.Are 85 de ani şi o poveste impresionantă de viaţă. S-a născut într-o familie cu istorie, primul Iacobson venind în România cu generalul Kiseleff. A îndurat ani grei de închisoare pentru că era fiul unui boier. Timp de 14 ani a suportat detenţia, foamea, frigul şi tortura. A fost despărţit de familie şi aruncat după gratii.

Grigore Iacobson, ultimul boier din Dâmboviţa, s-a născut în Bărbuleţu, un sat liniştit, cu oameni simpli şi muncitori. Într-o zonă superbă, a făcut primii paşi. Acolo a mers la şcoală, acolo a învăţat că viaţa avea să-i dea o lovitură dură peste ani.

„Era linişte, oameni smpli, nu aveam lumină electrică sau apă. Seara aveam lumina lămpilor cu gaz. Îmi amintesc de un om pe care tata îl avea în curte pentru a da apă la animale. Pentru asta primea două rânduri de haine pe an şi ceva bănuţi. În permanenţă era o bucătăreasă şi o fată în casă. Am avut o copilărie frumoasă”, a mărturisit boierul.

Într-un război cu nemţii, o ghiulea l-a lovit în plin pe colonelul Iacobson pierzându-şi astfel mâna dreaptă. Urmarea a făcut să rămână în ţară cu cele 1.000 de hectare fiind numit şi prefect de Galaţi. În curtea bisericii din Bărbuleţu se găseşte şi astăzi o placă mare de beton care arată că acolo îşi are somnul cel de veci primul Iacobson.

Fiul colonelului danez este Grigore Iacobson, străbunicul boierului din Bărbuleţu.

Fatumul dâmboviţean al familiei Iacobson, moşierii din Bărbuleţu şi Râu Alb